Caută în blog
Articole după tag
viața de șofer
Povești despre viața de șofer, din cabina camionului.
Vezi toate articolele →
Povești de prin parcări
Căciula bunicului: de unde începe dragostea pentru camioane
Înainte de salarii și de kilometri, a fost căciula bunicului, care mirosea a benzină. O poveste despre copilărie și începutul unei meserii.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Prima lecție de camion și volanul cu bandă neagră
Am ajuns cu două ore mai devreme la prima lecție de conducere. Domnul Ene, un volan peticit și emoțiile pe care nu le uiți nici după ani de drum.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Bunicul a venit la examen. Atât. Și a fost de ajuns.
A făcut o sută de kilometri doar ca să fie lângă mine la examen. Unele forme de încurajare nu au nevoie de discursuri, dar rămân cu tine toată viața.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Prima parcare la Jonquera: singurul camion pus invers
La a doua cursă am parcat cu fața unde toți stăteau cu spatele. La Jonquera am aflat cât valorează o farfurie de mâncare și ajutorul unui coleg.
22.09.2026 · 4 min de citit
Povești de prin parcări
Grecul din Leeds și începutul meu în Anglia
Am plecat la Leeds pentru un salariu mai bun. Printre agenții, pensiuni și planuri nesigure, un grec mi-a făcut începutul mai puțin greu.
22.09.2026 · 4 min de citit
Povești de prin parcări
La rampa din Pianiga, orgoliul nu ajută la manevră
Douăzeci de paleți de pâine și o manevră care nu voia să iasă. Un coleg mai tânăr mi-a oferit ajutorul, iar eu a trebuit să-mi parchez întâi orgoliul.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Omul din Fiat Panda: zece kilometri după omul greșit
Întâlnirea era în parcarea cimitirului. De acolo, un Fiat Panda urma să-mi arate drumul pe care trebuia să încapă și camionul meu.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
O ieșire ratată și un camion întreg într-un sat
Trebuia să ies la prima. Am ieșit la a doua. O greșeală mică de traseu, un camion mare și un sat care a trebuit să participe la manevră.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Trei kilometri cu spatele pe un drum de munte
«Avem un șantier nou.» Așa a început o zi în care drumul s-a îngustat, planul s-a schimbat și ieșirea s-a făcut kilometri întregi cu spatele.
22.09.2026 · 4 min de citit
Povești de prin parcări
Cina de 78 de euro: locul de parcare părea o afacere
Restaurantul avea umbră și loc pentru camion. Părea o oprire excelentă. Abia după cină am aflat cât mă costase, de fapt, liniștea aceea.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Când sună Cosmin, dispecera așteaptă problema
Am sunat doar să spun bună dimineața. Dispecera a tăcut. Între comenzi, remorci și surprize la încărcare, ajunsese să-mi recunoască problemele după voce.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Ce înseamnă «e simplu» în limba de la dispecerat
Unele mesaje au două variante: ce scrie pe telefon și ce găsești când ajungi. Un mic dicționar, trăit la volan, al optimismului din dispecerat.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
La coada de cereale, poveștile nu au limită de tonaj
Cât încape într-un camion? Depinde pe cine întrebi în parcare. La cereale, între două cafele, poveștile cresc mai repede decât se mișcă rândul.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Numărul 45 și ziua care nu încăpea în planul dispecerului
Firenze, Pistoia, descărcări și încărcări, toate înainte să se facă târziu. Pe hârtie mergea. La prima adresă, nici în parcare nu aveam loc.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Unsprezece minute pe tahograf și nicio parcare liberă
Mai aveam unsprezece minute și încercasem deja o parcare plină. Seara aceea a încăput într-un ecran mic și în întrebarea: unde opresc?
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Omul de la poartă care voia doar să vorbească
Eu voiam actele și drumul înapoi la camion. Omul de la poartă voia o conversație. Mi-a luat puțin să înțeleg de ce nu se grăbea.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Telefonul spre casă: lucrurile pe care nu le spunem
Uneori amânam telefonul exact când aveam mai multă nevoie să aud vocile de acasă. Din cabină, dorul se ascunde ușor în spatele unui «sunt bine».
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Ajungi acasă, dar drumul mai rămâne puțin în tine
Îmi făceam planuri pentru toate zilele libere. Apoi ajungeam obosit, cu telefonul în mână, și învățam din nou să fiu acasă, lângă copii.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Nea Ion și sfatul pe care l-am înțeles prea târziu
L-am întâlnit într-un weekend la Jonquera. El avea ani de drum. Eu aveam energie și răspunsuri. Unele vorbe au avut nevoie de timp ca să ajungă la mine.
22.09.2026 · 5 min de citit
Povești de prin parcări
Băiatul care putea orice coboară acum mai atent din cabină
La început săream din camion. Acum mă uit unde pun piciorul. Anii schimbă corpul, iar meseria te obligă, până la urmă, să-ți asculți limitele.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Coboară și uită-te: manevra nu se face din orgoliu
Un camion nu se face mai scurt pentru că se uită cineva la tine. Despre momentul în care cobori, verifici și lași rușinea să aștepte în cabină.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
O masă lângă camion, cât o seară acasă
O oală, câteva lucruri din frigidere și mai mulți experți în sfaturi. În parcare, cele mai bune mese încep uneori cu «tu ce ai de mâncare?».
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
De ce mă întorc la camion, după toate plecările
Cozi, oboseală, zile departe de copii. Și totuși, mă întorc. Despre ceea ce încă îmi place în meseria asta și ce am învățat să nu-i mai dau.
22.09.2026 · 3 min de citit
Povești de prin parcări
Perdeaua trasă pe jumătate: liniștea de la capătul cursei
Soarele încă bătea în cabină. În parcare se auzeau motoare și voci. Între oboseală și somn, mi-am dat voie, în sfârșit, să nu mai plec nicăieri.
22.09.2026 · 3 min de citit