Povești de prin parcări

Ce înseamnă «e simplu» în limba de la dispecerat

Unele mesaje au două variante: ce scrie pe telefon și ce găsești când ajungi. Un mic dicționar, trăit la volan, al optimismului din dispecerat.

După destui ani pe camion, începi să înțelegi că unele mesaje au două variante. Cea scrisă și cea pe care o vei descoperi când ajungi. Nu mereu, că ar fi nedrept să spun asta. Dar suficient de des cât să citești până la capăt înainte să te bucuri.

„Ce face cel mai bun șofer din flotă?”

Uite o întrebare care m-a costat multă transpirație. La început răspundeam vesel. Omul mă aprecia, voia să știe cum sunt. Mai târziu am început să întreb ce trebuie decopertat.

De obicei exista o încărcare. Una scurtă pe hartă și lungă în curte. Desfaci, tragi, ridici, pui chingi, mai muți ceva, mai pui două. Când ai terminat, afli că destinația e atât de aproape încât abia ai timp să te usuci până desfaci tot.

„Mergi liniștit. Bea și tu o cafea, nu te grăbi.”

Aici există șanse să nu aibă încă nimic pentru după descărcare. Te bucuri de grijă până vine următorul mesaj. Din acel moment, cafeaua pe care aveai voie s-o bei devine o întârziere pe care trebuie s-o recuperezi. Dacă tocmai ai pus zahărul, ești deja prea lent.

„Du-te, că te așteaptă. Am vorbit eu.”

Cu cine, asta afli acolo. Uneori cu omul potrivit. Alteori cu cineva care știe că firma există, dar n-are nicio legătură cu rampa. La poartă, paznicul se uită la tine și îți spune că s-a terminat programul.

„Dar au vorbit de la noi.”

„Cu cine?”

O întrebare simplă, la care răspunsul tău complet este „nu știu”.

„S-ar putea să aștepți puțin.”

Eu am învățat să nu traduc „puțin” în minute. Mai bine verific ce am de mâncare. Există depozite în care acest cuvânt acoperă suficient timp cât să te atașezi de pisica din curte.

„N-am știut că vor remorcă mai înaltă.”

Pe hârtie intră același număr de paleți. În realitate, marfa are și înălțime. Pare o descoperire modestă, dar în anumite zile produce multe telefoane. Eu mă uit la încărcătură, magazionerul se uită la mine, iar amândoi așteptăm să crească remorca.

„Am întrebat. Intri fără probleme.”

Asta cere cea mai atentă interpretare. Cine a răspuns? Ce a înțeles prin camion? A văzut unul ca al meu sau a primit cândva un frigider cu duba?

Odată, pe un drum de munte pe unde mi se spusese că urcă betoniere, a trebuit să mă întorc trei kilometri cu spatele. De atunci am devenit mai curios. Cer poze. Întreb cât de lată e poarta, dacă am loc să întorc, ce au primit ultima dată. Nu pentru că m-am făcut dificil. Mi-am consumat o parte din optimism dând cu spatele.

Și eu am expresiile mele, să fim corecți. „Ajung imediat” poate însemna că încă aștept să iasă un camion din față. „Mai am puțin” poate însemna că habar n-am cât durează, dar sunt sătul să explic. „Nicio problemă” l-am spus și când aveam, doar că încă speram s-o rezolv singur.

Amândoi am lucra mai bine dacă am folosi ore și detalii. Până atunci ne descurcăm și cu experiența acumulată.

Când primesc mesajul cu „cel mai bun șofer”, nu mă mai uit dacă are semn de exclamare. Mă uit dacă am mănușile la îndemână.