BLOG TRUCKOPEDIA
Știri și articole
Știri și articoleDin viața de șofer și din transport. Cele mai noi articole apar primele.
Povești de prin parcări
La coada de cereale, poveștile nu au limită de tonaj
Cât încape într-un camion? Depinde pe cine întrebi în parcare. La cereale, între două cafele, poveștile cresc mai repede decât se mișcă rândul.
Povești de prin parcări
Numărul 45 și ziua care nu încăpea în planul dispecerului
Firenze, Pistoia, descărcări și încărcări, toate înainte să se facă târziu. Pe hârtie mergea. La prima adresă, nici în parcare nu aveam loc.
Povești de prin parcări
Unsprezece minute pe tahograf și nicio parcare liberă
Mai aveam unsprezece minute și încercasem deja o parcare plină. Seara aceea a încăput într-un ecran mic și în întrebarea: unde opresc?
Povești de prin parcări
Omul de la poartă care voia doar să vorbească
Eu voiam actele și drumul înapoi la camion. Omul de la poartă voia o conversație. Mi-a luat puțin să înțeleg de ce nu se grăbea.
Povești de prin parcări
Telefonul spre casă: lucrurile pe care nu le spunem
Uneori amânam telefonul exact când aveam mai multă nevoie să aud vocile de acasă. Din cabină, dorul se ascunde ușor în spatele unui «sunt bine».
Povești de prin parcări
Ajungi acasă, dar drumul mai rămâne puțin în tine
Îmi făceam planuri pentru toate zilele libere. Apoi ajungeam obosit, cu telefonul în mână, și învățam din nou să fiu acasă, lângă copii.
Povești de prin parcări
Nea Ion și sfatul pe care l-am înțeles prea târziu
L-am întâlnit într-un weekend la Jonquera. El avea ani de drum. Eu aveam energie și răspunsuri. Unele vorbe au avut nevoie de timp ca să ajungă la mine.
Povești de prin parcări
Băiatul care putea orice coboară acum mai atent din cabină
La început săream din camion. Acum mă uit unde pun piciorul. Anii schimbă corpul, iar meseria te obligă, până la urmă, să-ți asculți limitele.
Povești de prin parcări
Coboară și uită-te: manevra nu se face din orgoliu
Un camion nu se face mai scurt pentru că se uită cineva la tine. Despre momentul în care cobori, verifici și lași rușinea să aștepte în cabină.
Povești de prin parcări
O masă lângă camion, cât o seară acasă
O oală, câteva lucruri din frigidere și mai mulți experți în sfaturi. În parcare, cele mai bune mese încep uneori cu «tu ce ai de mâncare?».
Povești de prin parcări
De ce mă întorc la camion, după toate plecările
Cozi, oboseală, zile departe de copii. Și totuși, mă întorc. Despre ceea ce încă îmi place în meseria asta și ce am învățat să nu-i mai dau.
Povești de prin parcări
Perdeaua trasă pe jumătate: liniștea de la capătul cursei
Soarele încă bătea în cabină. În parcare se auzeau motoare și voci. Între oboseală și somn, mi-am dat voie, în sfârșit, să nu mai plec nicăieri.