BLOG TRUCKOPEDIA
Știri și articole
Din viața de șofer și din transport. Cele mai noi articole apar primele.

Povești de prin parcări
O ieșire ratată și un camion întreg într-un sat
Trebuia să ies la prima. Am ieșit la a doua. O greșeală mică de traseu, un camion mare și un sat care a trebuit să participe la manevră.

Povești de prin parcări
Trei kilometri cu spatele pe un drum de munte
«Avem un șantier nou.» Așa a început o zi în care drumul s-a îngustat, planul s-a schimbat și ieșirea s-a făcut kilometri întregi cu spatele.

Povești de prin parcări
Cina de 78 de euro: locul de parcare părea o afacere
Restaurantul avea umbră și loc pentru camion. Părea o oprire excelentă. Abia după cină am aflat cât mă costase, de fapt, liniștea aceea.

Povești de prin parcări
Când sună Cosmin, dispecera așteaptă problema
Am sunat doar să spun bună dimineața. Dispecera a tăcut. Între comenzi, remorci și surprize la încărcare, ajunsese să-mi recunoască problemele după voce.

Povești de prin parcări
Ce înseamnă «e simplu» în limba de la dispecerat
Unele mesaje au două variante: ce scrie pe telefon și ce găsești când ajungi. Un mic dicționar, trăit la volan, al optimismului din dispecerat.

Povești de prin parcări
La coada de cereale, poveștile nu au limită de tonaj
Cât încape într-un camion? Depinde pe cine întrebi în parcare. La cereale, între două cafele, poveștile cresc mai repede decât se mișcă rândul.

Povești de prin parcări
Numărul 45 și ziua care nu încăpea în planul dispecerului
Firenze, Pistoia, descărcări și încărcări, toate înainte să se facă târziu. Pe hârtie mergea. La prima adresă, nici în parcare nu aveam loc.

Povești de prin parcări
Unsprezece minute pe tahograf și nicio parcare liberă
Mai aveam unsprezece minute și încercasem deja o parcare plină. Seara aceea a încăput într-un ecran mic și în întrebarea: unde opresc?

Povești de prin parcări
Omul de la poartă care voia doar să vorbească
Eu voiam actele și drumul înapoi la camion. Omul de la poartă voia o conversație. Mi-a luat puțin să înțeleg de ce nu se grăbea.

Povești de prin parcări
Telefonul spre casă: lucrurile pe care nu le spunem
Uneori amânam telefonul exact când aveam mai multă nevoie să aud vocile de acasă. Din cabină, dorul se ascunde ușor în spatele unui «sunt bine».

Povești de prin parcări
Ajungi acasă, dar drumul mai rămâne puțin în tine
Îmi făceam planuri pentru toate zilele libere. Apoi ajungeam obosit, cu telefonul în mână, și învățam din nou să fiu acasă, lângă copii.

Povești de prin parcări
Nea Ion și sfatul pe care l-am înțeles prea târziu
L-am întâlnit într-un weekend la Jonquera. El avea ani de drum. Eu aveam energie și răspunsuri. Unele vorbe au avut nevoie de timp ca să ajungă la mine.