noutati
UE aplică din 1 noiembrie o taxă de procesare de 2 euro pe articol pentru importurile e-commerce
Din 1 noiembrie, UE aplică o taxă de procesare de 2 euro pe articol pentru vânzările la distanță importate din afara Uniunii, distinctă de taxa vamală temporară de 3 euro.
Uniunea Europeană aplică de la 1 noiembrie 2026 o taxă de procesare de 2 euro pentru fiecare articol dintr-o vânzare la distanță importat din afara UE. Măsura, denumită oficial „taxa de procesare a Uniunii”, este în vigoare în toate statele membre și urmărește să acopere o parte din costurile suplimentare generate de verificarea datelor vamale, analiza de risc, infrastructura informatică și controalele asupra fluxului tot mai mare de colete e-commerce.
Taxa este fixă, se aplică indiferent de valoarea mărfii și nu trebuie confundată cu taxa vamală temporară de 3 euro introdusă la 1 iulie 2026 pentru anumite bunuri cu valoare de până la 150 de euro. Cele două obligații au baze și domenii diferite. Taxa de procesare de 2 euro poate apărea și pentru mărfuri care depășesc pragul de 150 de euro, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile unei vânzări la distanță importate dintr-o țară terță.
În aplicarea vamală, „articol” nu înseamnă neapărat fiecare obiect fizic identic din colet. Autoritățile folosesc clasificarea din declarația vamală, la nivelul pozițiilor distincte de marfă. Administrația vamală olandeză oferă exemplul unui colet care conține două cămăși, trei pulovere și o pălărie: cele trei categorii declarate generează o taxă totală de 6 euro. De aceea, calitatea datelor despre produs, clasificarea tarifară și gruparea corectă a bunurilor devin importante atât pentru calcul, cât și pentru evitarea corecțiilor.
Regulamentul stabilește că plata revine persoanei care este debitor al datoriei vamale sau, dacă nu apare o asemenea datorie, persoanei care ar fi avut această calitate. În practică, lanțul poate implica platforma, vânzătorul, importatorul, reprezentantul vamal, operatorul poștal ori transportatorul care îndeplinește un rol formal în declarație. Simplul fapt că o firmă rutieră transportă coletul nu o face automat debitor. Contractele și procedurile trebuie să precizeze cine depune declarația, cine avansează suma și cum este recuperat costul.
Taxa nu este rambursabilă, inclusiv atunci când bunurile sunt returnate sau se dovedesc defecte. Această regulă poate influența costul retururilor, politica platformelor și prețul serviciilor de vămuire. Pentru operatorii de coletărie, curierat expres și logistică e-commerce, efectul imediat este necesitatea actualizării sistemelor de declarare, facturare și reconciliere. Volumele mari, cu multe poziții distincte, pot produce costuri administrative semnificative chiar dacă valoarea fiecărui colet este redusă.
Măsura privește vânzările la distanță de bunuri importate din afara Uniunii către clienți din UE. Nu se aplică automat mărfurilor care circulă deja în interiorul pieței unice și nici tuturor transporturilor internaționale de marfă. Încadrarea depinde de modul în care a fost încheiată vânzarea, de originea bunurilor și de rolurile asumate în formalitățile vamale. Un transport rutier care consolidează colete provenite din țări terțe poate fi afectat operațional, dar taxa se calculează pe informațiile din declarațiile de import, nu pe camion, palet sau cursă.
Pentru firmele românești care lucrează cu huburi de colete, platforme ori comisionari vamali, prioritatea este verificarea fluxului de date înainte de sosirea mărfii. Descrierile comerciale generale, codurile tarifare greșite sau lipsa delimitării pozițiilor pot întârzia formalitățile și pot produce diferențe între suma declarată, cea plătită și cea refacturată clientului. Dispeceratul trebuie să țină separat timpul de transport de timpul necesar vămuirii, deoarece noua taxă nu elimină controalele și nu garantează eliberarea imediată a coletelor.
Actele europene sunt direct aplicabile, astfel că măsura nu este o propunere aflată în negociere. Companiile trebuie să urmărească instrucțiunile administrației vamale din statul unde se face importul și să confirme responsabilitățile cu partenerii contractuali. Pentru transportatorii care nu depun declarații, consecința principală este una de planificare: posibile schimbări ale tarifelor de handling, ale timpilor din huburi și ale documentelor cerute la preluarea sau predarea loturilor e-commerce.