Viața de șofer

Cât costă TollRo un camion?

România trece la TollRo. Nu mai plătești o taxă pentru o anumită perioadă și apoi mergi cât ai nevoie. Plătești în funcție de distanța parcursă, categoria drumului, masa camionului și norma lui de poluare.

Mai țineți minte când grija era simplă?

„Avem rovinietă?”

„Avem.”

„Până când?”

„Până în decembrie.”

Bun. Dă i înainte.

Ei bine, de la 1 octombrie 2026, pentru camioanele de peste 3,5 tone, povestea se schimbă. România trece la TollRo. Nu mai plătești o taxă pentru o anumită perioadă și apoi mergi cât ai nevoie. Plătești în funcție de distanța parcursă, categoria drumului, masa camionului și norma lui de poluare. Legea stabilește aplicarea TollRo de la 1 octombrie 2026.

Pe scurt, camionul merge, contorul merge și el.

Și aici începe partea interesantă.

CÂT COSTĂ?

Să luăm camionul pe care îl vedem cel mai des în transport, peste 12 tone, Euro VI.

Pentru el, TollRo este:

0,48 lei pe kilometru pe autostradă și drum expres.

0,24 lei pe kilometru pe drum național.

Pentru Euro IV și Euro V, tariful urcă la 0,55 lei pe autostradă și 0,28 lei pe drum național.

Pentru Euro III sau mai vechi, ajunge la 0,62 lei pe autostradă și 0,31 lei pe drum național. Tarifele includ TVA.

Acum hai să lăsăm legile și să vorbim în limba camionagiului.

1.000 de kilometri de autostradă cu un Euro VI înseamnă 480 de lei numai TollRo.

1.000 de kilometri de drum național înseamnă 240 de lei.

Și vorbim doar despre taxa de drum.

Motorina vine separat.

Șoferul vine separat.

Leasingul vine separat.

Asigurarea vine separat.

Anvelopele, service ul, AdBlue, salariile, contabilitatea și toate celelalte facturi nu au dispărut fiindcă a apărut TollRo.

Ele stau frumos la coadă.

SĂ LUĂM UN CAMION CARE FACE 10.000 KM PE LUNĂ ÎN ROMÂNIA

Facem un calcul simplu.

Presupunem că 7.000 km sunt pe autostradă sau drum expres și 3.000 km pe drum național.

7.000 x 0,48 lei înseamnă 3.360 lei.

3.000 x 0,24 lei înseamnă 720 lei.

Total, 4.080 lei într o lună.

Într un an, 48.960 lei.

Aproape 49.000 de lei pentru un singur camion.

Zece camioane?

489.600 lei.

Cincizeci?

De aici patronul începe probabil să apese mai încet pe calculator, că l ia cu călduri.

Prin comparație, rovinieta anuală pentru un camion de minimum 12 tone și minimum patru axe era de 1.425 de euro.

Sigur, comparația nu este perfectă. Un camion care merge puțin va plăti mai puțin printr un sistem la kilometru. Un camion care face transport intensiv va plăti mult mai mult.

Exact asta este ideea TollRo.

Cine folosește drumul mai mult, plătește mai mult.

Problema este că transportul trăiește tocmai din faptul că folosește drumul mult.

AUTOSTRADĂ SAU NAȚIONAL?

Aici apare una dintre problemele care pe mine mă interesează cel mai mult ca șofer.

Cu un Euro VI de peste 12 tone, un kilometru de autostradă costă 0,48 lei.

Un kilometru de drum național costă 0,24 lei.

Fix jumătate.

Să presupunem că ai două variante apropiate ca distanță.

400 km pe autostradă înseamnă 192 lei TollRo.

400 km pe național înseamnă 96 lei.

Diferență, 96 lei la o singură cursă.

Pentru un camion poate nu pare o avere.

Pentru 20 de camioane, zi de zi, începe să pară.

Și aici apare întrebarea.

Ce va face transportatorul?

Va spune: „Mergi pe autostradă, ajungi mai repede, consumi mai constant și e mai sigur”?

Sau va spune: „Ia o pe național că economisim taxa”?

Pentru că eu, ca șofer, știu ce înseamnă varianta a doua.

Localități.

Giratorii.

Semaforizări.

Depășiri.

Tractoare.

Pietoni.

Limitări la 50.

Frâne.

Accelerezi iar.

Mai multă oboseală.

Mai mult timp.

Și de multe ori, mai mult consum.

Pe calculator poate ai economisit 96 de lei.

Pe drum, socoteala poate arăta altfel.

Asta mi se pare una dintre marile probleme ale sistemului. Diferența de tarif dintre autostradă și național poate crea tentația de a muta camioanele de pe infrastructura construită pentru trafic rapid pe drumurile care traversează localități.

Iar omul care va simți primul diferența este șoferul.

ȘOFERUL NU PLĂTEȘTE TOLLRO. DAR TOT EL ÎL VA SIMȚI

Teoretic, TollRo este costul firmei.

Șoferul nu scoate 48 de bani din buzunar la fiecare kilometru.

Practic, orice creștere de cost în transport ajunge foarte repede și în cabină.

Încep telefoanele.

„Mai poți face descărcarea azi?”

„Încearcă să nu mai ocolești.”

„Vezi pe unde ieși mai ieftin.”

„Nu mai alimenta acolo.”

„Trebuie să reducem consumul.”

„Mai ai minute?”

Și încet, o taxă plătită de firmă se transformă în presiune pe omul care conduce camionul.

Pentru că atunci când costul pe kilometru crește, fiecare kilometru greșit costă.

Ai ratat o ieșire?

Nu ai pierdut doar motorină.

Ai plătit și TollRo.

GPS ul te a trimis zece kilometri în plus?

Plătești.

Clientul ți a dat adresa greșită?

Plătești.

Te au întors la poartă pentru că depozitul doi este în partea cealaltă a orașului?

Plătești.

Camionul gol trebuie mutat 200 km pentru următoarea încărcare?

Plătești.

TollRo nu întreabă dacă ai marfă în remorcă.

Kilometrul este kilometru.

AICI ÎNCEPE DUREREA TRANSPORTATORULUI MIC

O firmă mare are 100, 300 sau 1.000 de camioane.

Are departament financiar.

Are negociatori.

Are contracte mari.

Are putere mai mare când discută tariful cu clientul.

Patronul cu două camioane are telefonul.

Și de multe ori, unul dintre camioane îl conduce chiar el.

Pentru omul ăsta, încă 3.000, 4.000 sau 5.000 de lei pe lună nu sunt o cifră într un Excel.

Sunt bani care trebuie găsiți.

Iar dacă beneficiarul transportului spune că tariful rămâne același, cineva trebuie să înghită diferența.

Poți suporta o lună.

Poate două.

Dar nu poți construi o firmă sănătoasă dacă fiecare cost crește și tariful de transport rămâne blocat.

Aici cred că va fi adevărata discuție despre TollRo.

Nu dacă 48 de bani sunt mult sau puțin.

Ci dacă transportatorul reușește să introducă acești 48 de bani în tariful cerut clientului.

Pentru că altfel îi scoate din profit.

Iar când profitul dispare, următoarea economie se caută în altă parte.

Salarii.

Anvelope.

Service.

Camioane.

Personal.

Știm filmul.

CAMIOANELE VECHI VOR PLĂTI ȘI MAI MULT

TollRo taxează și poluarea.

Un camion Euro VI de peste 12 tone plătește 0,48 lei pe kilometru pe autostradă.

Un Euro IV sau Euro V plătește 0,55 lei.

Un Euro III sau mai vechi plătește 0,62 lei.

La 100.000 km, diferența începe să fie serioasă.

Teoretic, sistemul încurajează înnoirea flotei.

Numai că un camion nou nu apare din aer.

Costă bani.

Mult.

Iar transportatorul care merge cu un camion mai vechi de multe ori nu îl ține fiindcă îi place bordul din 2008.

Îl ține fiindcă pe acela și l permite.

Acum îl pui în situația în care camionul vechi costă mai mult pe kilometru, iar camionul nou costă mai mult la achiziție.

De unde scoate diferența?

Tot din transport.

CUM SE PLĂTEȘTE

Legea permite mai multe variante.

Plata printr un furnizor cu care utilizatorul are contract.

Tichet de rută, cumpărat înainte de efectuarea traseului.

Aplicația mobilă pusă gratuit la dispoziție de CNAIR, pentru vehiculele eligibile.

Și aici va conta enorm ca sistemul să funcționeze simplu.

Pentru că șoferul are deja tahograf, documente, carduri de motorină, aparate de taxe pentru alte țări, GPS, aplicațiile firmei, programări la clienți și telefonul care sună exact când încearcă să dea cu spatele la rampă.

Ultimul lucru de care are nevoie este încă un sistem care îi spune:

„Eroare. Încercați din nou.”

Mai ales că neplata TollRo poate fi verificată automat prin camere sau în timpul controalelor. Dacă sistemul nu poate determina distanța parcursă, legea prevede un TollRo datorat de 2.000 de lei. Pentru neplată pot urma sancțiuni mult mai mari.

Aici nu prea merge cu „lasă că rezolvăm mâine”.

TOLLRO NU ESTE DOAR O TAXĂ NOUĂ

Din punctul meu de vedere, aici este greșeala dacă discutăm doar despre 0,48 lei pe kilometru.

Problema este efectul asupra întregului transport.

Costul unei curse crește.

Transportatorul încearcă să îl bage în tarif.

Clientul încearcă să negocieze.

Transportatorul încearcă să economisească.

Șoferul primește trasee mai atent calculate.

Camionul vechi devine mai scump.

Kilometrul gol doare mai tare.

Ocolirea doare mai tare.

Poate chiar și alegerea dintre autostradă și național devine o decizie financiară.

Iar la final, transportul nu este un univers separat de restul economiei.

Camionul care plătește TollRo transportă mâncare, mobilă, materiale de construcții, haine, medicamente, electrocasnice și aproape tot ce găsim într un magazin.

Costul nu dispare.

Se mută.

Întrebarea este unde se oprește.

Din 1 octombrie vom afla.

Un lucru este sigur.

Pentru camion, România nu se va mai măsura doar în kilometri.

Se va măsura și în lei.

Iar după fiecare cursă, pe lângă întrebarea clasică „cât am făcut?”, transportatorul va mai avea una.