IAA, Transport

IAA Transportation 2026: camionul învață să conducă singur. Noi ce facem?

Iar când aud despre inteligență artificială, mă gândesc la ce aș vrea să rezolve pentru noi. Să ajute la planificarea unei curse realizabile. Să reducă așteptarea. Să ne avertizeze din timp asupra unei probleme. Să țină cont că omul are nevoie să oprească.

Când am citit că Pony.ai a prezentat la Hanovra un camion care poate conduce fără șofer, m-am gândit la o probă simplă: să-l trimită la un depozit unde adresa e greșită, poarta e închisă și singurul om care știe ceva a plecat în pauză. Dacă reușește să descarce, vreau să discutăm. Poate mă învață și pe mine.

Glumim, dar știrea merită atenție. Mai ales dacă îți câștigi pâinea la volan.

La Hanovra se desfășoară IAA Transportation 2026, între 15 și 20 septembrie. Este unul dintre evenimentele unde industria transportului își prezintă noutățile și planurile. Iar ediția aceasta pune în fața noastră o întrebare care depășește discuțiile despre cai-putere și consum: cât din munca șoferului va putea face camionul? Calendarul oficial IAA

Pony.ai a prezentat, pe 14 septembrie, în ziua dedicată presei, un camion electric autonom dezvoltat împreună cu GAC. Compania anunță producția de serie pentru mai târziu în 2026 și discută cu autorități și potențiali clienți europeni despre teste. Vorbim, așadar, despre un proiect cu planuri comerciale, nu despre dovada că mâine poate lucra oriunde în Europa. Relatarea Reuters

Pe scurt, i se spune „robotruck”. Un camion care preia singur condusul în condițiile pentru care a fost proiectat.

Aici apare expresia „Level 4”. Sună ca un nivel de joc, dar diferența contează. La acest nivel, sistemul poate realiza întreaga sarcină de conducere în zona și în condițiile sale de funcționare, fără ca un om să supravegheze permanent și să fie pregătit să preia volanul. Asta nu înseamnă că îi scrii orice adresă și îl trimiți pe orice drum, indiferent de vreme. Explicația NHTSA despre nivelurile de automatizare

Cu alte cuvinte, „merge singur” are niște condiții. Și tocmai condițiile acelea trebuie citite înainte să ne anunțăm pensionarea.

Eu, după atâția ani de camion, mă uit la asemenea știri cu interes, dar și cu întrebările omului care a ajuns la destinație și a descoperit că greul abia începe.

Cine verifică marfa? Cine observă că un palet s-a deplasat? Cine desface prelata, mută chingile și lămurește diferența dintre ce scrie în acte și ce vrea magazionerul?

Tu știi câte lucruri faci într-o zi fără să apară vreodată într-o prezentare despre transport. Uneori conduci. Alteori cauți omul potrivit, verifici, aștepți, explici și iei decizii pentru care nu există un buton pe bord.

Totuși, nici argumentul „robotul nu știe să tragă prelata” nu ne garantează că meseria va rămâne la fel. O firmă ar putea organiza transportul astfel încât oamenii să pregătească marfa și să preia operațiunile din terminale, iar camionul să parcurgă singur o anumită rută. Este un scenariu posibil, nu o predicție despre toate cursele.

Tehnologia nu trebuie să facă fiecare lucru pe care îl faci tu ca să schimbe felul în care lucrezi.

La fel merită privite și camioanele electrice. Pentru șofer, discuția devine concretă repede: cât merg cu încărcătura mea, unde încarc și cât durează oprirea? Pot ajunge la stație cu semiremorca? Ce fac dacă punctul de încărcare nu funcționează?

Pe mine mă interesează răspunsul pentru o zi de muncă, cu întârzieri și schimbări de program. Fiindcă o cursă nu se termină când bateria arată bine într-un pliant. Se termină când ai livrat marfa.

Iar când aud despre inteligență artificială, mă gândesc la ce aș vrea să rezolve pentru noi. Să ajute la planificarea unei curse realizabile. Să reducă așteptarea. Să ne avertizeze din timp asupra unei probleme. Să țină cont că omul are nevoie să oprească.

Dacă ar reuși să explice unui dispecer că „mai sunt doar douăzeci de kilometri” nu înseamnă automat „mai ai timp”, ar câștiga deja respectul câtorva parcări.

Dincolo de glumă, eu nu vreau să resping o tehnologie doar fiindcă schimbă ceva cunoscut. Dacă mă ajută să lucrez mai sigur și să ajung acasă mai puțin obosit, vreau să înțeleg cum funcționează.

Dar vreau să aud și ce se întâmplă cu oamenii. Ce vor avea de învățat? Ce responsabilități vor primi? Cum se vor schimba locurile de muncă? Cine îi va pregăti?

Prezentarea unui camion autonom nu ne spune câți șoferi vor mai lucra peste zece ani. Ne dă însă un motiv serios să urmărim schimbarea și să cerem răspunsuri.

Pentru mine, întrebarea de la Hanovra este simplă: tehnologia aceasta cum va schimba ziua ta de muncă?

Până aflăm răspunsul, am o propunere pentru primul robotruck care ajunge la rampă. Să-l întrebe pe magazioner cât durează descărcarea.

Dacă aude „imediat”, să nu-și facă încă planuri.